Mă enervează tot mai mult şoferii din transportul în comun. Îi doare la bască. Nu contează daca a coborât toată lumea, dacă mai e un amărât care vrea să urce, dacă fuge un gâfâit să prindă uşa din spate, nu! Important e ca el să nu piardă verdele, sau să se întreacă cu alt figurant de şofer din autobuzul din faţă, cu care se bate pe burtă la capătul de linie.

Mulţi nici nu se mai uită la orar.. şi ce dacă e fix, dar el trebuie să plece la şi 5 minute? Nu mai e nimeni în staţie, deci poate pleca, indiferent dacă cineva aleargă să prindă autobuzul de “şi 5” – el pleacă la fix, pt că n-are chef să mai stea 5 minute. Te vede în oglindă că alergi după el şi îi faci semne ce trec de la disperare la obscen, dar el parcă conduce trenul, nu autobuzul – nu opreşte.

Defapt autobuzele, după mintea lor ar trebui să facă liniuţe prin oraş, goale şi să se învărtă pe traseu tot schimbul, ca sa nu îi bâzâie lumea cu întrebări, gen merge la gară – nu mă întreba dom`ne, uită-te pe tăbliţă, şi alte răspunsuri prietenoase.
De multe ori şoferul este absorbit de discuţiile valoroase despre învârteli pe care le poartă cu prietenarii culeşi dintre staţii, uitând să oprească în staţiile unde nu sunt oameni aşteptând, pentru că el se grăbeşte mereu.

Iar vatmanii sunt de groază, mai ales cei care cred că daca tramvaiul e galben, e Lamborghini, şi gonesc cu biata vechitură de tramvai german de îţi sar ochii din cap cu minte cu tot. Frânele şi demarajele sunt ca şi cele demonstrate acasă “în zonă”, prietenilor manelişti cu buda de Dacie luată de la ăl bătrân, încărcată de kitsch şi tuning ieftin precum cabina mizeră de tramvai, plină de abţibilde cu fotbalişti demult antrenori, curve din reviste pentru camionagii şi accesorii inutile dar numeroase, neiertătoare cu ochiul omului sensibil la frumos.

De ce orice bască fără cap ajunge şofer sau vatman în transportul în comun?