După 19 ani, Indiana Jones revine în forță cu o aventură care nu este cu nimic mai prejos față de cele cu care ne-am obișnuit. Regizorul Steven Spielberg a păstrat toate ingredientele de succes ale primelor filme, îmbunătățindu-le cu ajutorul efectelor speciale de azi.

M-am dus să îl văd imediat ce am avut timp, și mă bucur că m-am dus, pentru că nu este genul de film pe care să îl vezi în premieră pe calculator (“împrumutat” de pe net) și nici la televizorul LCD de acasă. Nu mi se pare că un bilet la film e o avere. Dacă nu ați fost să-l vedeți, vă recomand să mergeți, pentru că este un film foarte bun care te ține în priză de la început până la sfârșit. Harrison Ford, deși îmbătrânit, joacă perfect rolul unui Indy veteran dar neramolit. Deși nu mai e la fel de nesăbuit ca în tinerețe, Indy împarte pumni la fel de bine ca pe vremuri. El asemenea lui Clark Kent — din profesorul obișnuit de arheologie se transformă în super-aventurierul Jones printr-o simplă așezare a pălăriei pe cap.

Dacă până acum Indiana Jones era fugărit de naziști, rolul de badguy e preluat de comuniștii KGB-iști conduși de agenta KGB, Irina Spalko “preferata lui Stalin” interpretată de Cate Blanchett. După părerea mea, Cate Blanchett pe care o știm ca Galadriel sau Elizabeth I, se apropie în rolul ei mai mult de tipul de evilwoman nazist, decât de o sovietică fruntașă ce împușcă în stânga și în dreapta. Nu știu cum să zic, dar rafinamentul nu este tocmai trăsătura de bază a soldatului rus. Oricum ar fi, au creat un personaj pitoresc. La urma urmei e un film – ficțiune, chestie pe care nu au înțeles-o comuniștii ruși care s-au supărat pe film.

Sper că filmul va fi continuat cât mai curând, mai ales pentru că producătorii au lăsat portițe deschise prin introducerea tânărului Mutt, noul partener de aventuri al lui Indy, un tip haios care are două arme — cuțitul și piaptănul cu care își face freza în cele mai tensionate momente.