Tocmai am vizionat cu mult interes acest film produs de Media Pro Pictures, si in momentul de fata sunt curios daca si cartea este la fel de slaba precum filmul. Cu toate ca cei de la Media Pro s-au ambitionat ca sa faca primul film fantasy romanesc, vorbit in engleza totusi, nu pot sa zic ca m-au convins, chiar daca la realizarea filmului s-au implicat persoane implicate in realizarea unor productii de mare notorietate precum: Catwoman, Battlestar Galactica, Titanic sau Armaggedon.
In primul rand, scenariul este cel care m-a dezamagit cel mai mult, fiind subtire si total previzibil. Daca povestea era interesanta si captivanta, nu doar un pretext pentru un film fantasy, treceam cu vederea multele neajunsuri ale acestei productii. Dar povestea este simpla – regatul imaginar Carpia, condus de bunul rege Augustin, este atacat inexplicabil de un dragon de foc, care ii distruge sistematic regatul, regele neavand solutii pentru a infrange dragonul malefic. Regele Quilok, un tiran clasic din tinutul vecin, ii ofera ajutor regelui Augustin in schimbul vasalitatii acestuia. Intre timp, printesa Luisa, fiica lui Augustin, pleaca de capul ei in cautarea legendarului vanator de dragoni, fost mare cavaler si izgonit de la curte cu mult timp in urma.
Filmul nu apuca sa spuna nimic despre tinut, dragoni, originea lor sau personaje. Cadrele nu au fost niciodata generoase, pline de mult fum si ceata, iar palatele regale erau ca niste case boieresti, dar pana si acelea aveau mai multi slujitori. Regele avea un singur usier, dar nici un strajer, nici un paharnic, nici un paj sau scutier, era doar el cu nevasta si fiica lui, una la parinti si mandra-n toate cele. Doar printesa avea o camerista (Loredana Groza), probabil singura din palat, si aceea cu jumatate de norma. Carpia e un tinut pasnic, fara pericole si animale, singurele creaturi periculoase pentru eroul aventurier fiind “oamenii copaci” pe care i-am vazut doar sub forma unor umbre ca la jocul de-a “baba oarba”. Luptele cu sabia au fost hilare si m-au plictisit total, mai ales ca nu se vedea nimic, nici cum arata oamenii copac, nici cum loveste Fat Frumos cu palosul cel drept in omul salbatic al padurii.
La un moment dat, scutierul lui Gabriel, vanatorul de dragoni, scoate in mod surprinzator din traista un fel proiector cat se poate de hi-tech pentru orice fantasy, prin care explica didactic cu diapozitive tainele unui dragon. Tot m-am intrebat cum niste pribegi au facut in grota in care se ascundeau un proiector si de unde atata ingeniozitate pe batranul scutier care toata viata lui i-a tinut scara la cal stapanului si i-a fost cuier pentru armura – a, stai care armura, ca nu avea. Carpia e un tinut imaginar dar totusi nu foarte departat, pentru ca vestea lui Robin Hood si a printesei Persiei s-a dus si pana pe meleagurile greu incercate de dragoni si oamenii copaci.
Singurul lucru pe care nu pot sa nu-l apreciez este calitatea efectelor speciale (putine) si a scenelor cu dragoni, desi dragonii aveau mai degraba forma pestelui manta, decat cea arhicunoscuta.
Ce mi-a placut – efectele speciale, Cabral in rolul capitanului garzii tiranului
Ce nu mi-a placut – restul
P.S. Trailerul e bine realizat, puteti sa il vedeti aici 🙂
