Ritmuri de consola

Chronotrigger - Fiona’s forestIeri i-am auzit pe colegii mei din ghilda de wow cum vorbeau pe vent de muzica din jocuri. Si mi-am dat seama ca nu sunt singurul geek care isi aminteste cu placere de ritmurile ascutite si saltarete ale jocurilor de acum 10-15 ani. Final Fantasy, Chronotrigger, Mario (hehe), Prince of Persia, Zelda sunt cateva nume. Nu zic ca acum nu sunt oameni pasionati in spatele jocurilor de azi dar parca atunci, in “epoca de aur”, niste oameni incredibili faceau intr-un garaj cate un joc care urma sa devina legendar si generatorul unui nou gen, asa cum a fost de exemplu Mario sau Zelda create de Shigeru Miyamoto. Miyamoto a fost primul care s-a gandit si a reusit sa recreeze intr-un joc relativ simplist, aventurile copilariei, un fel de Cireșarii virtual, in care tu sa fi eroul principal. Pe atunci grafica era foarte limitata, dar imaginatia ajutata de o poveste bine gandita si de dialoguri interesante, completa lipsurile tehnologiei de la inceputul anilor 1990.

Diferenta intre film si carte este ca filmul iti prezinta viziunea regizorului, pe cand, citind cartea si neavand suportul vizual,  iti creezi propria viziune, ceea ce ofera o experienta mai bogata si la un nivel mai spiritual. Filmul tine ocupati ochii si urechile, pe cand cartea iti tine ocupata mintea. Cam la fel se intampla si cu jocurile acelea cu grafica simpla dar sugestiva. Exista carti pe care imi doresc sa le vad ecranizate, din dorinta de vedea “cu adevarat” acele intamplari monumentale – Stapanul Inelelor ar fi o astfel de ecranizare, dar aceste filme nu pot decat sa completeze experienta cartii, nu sa o si inlocuiasca.

Inchei cu tema din Chronotrigger (foto) de Yasunori Mitsuda, cantata de orchestra Eminence

Film – Fire and Ice

Tocmai am vizionat cu mult interes acest film produs de Media Pro Pictures, si in momentul de fata sunt curios daca si cartea este la fel de slaba precum filmul. Cu toate ca cei de la Media Pro s-au ambitionat ca sa faca primul film fantasy romanesc, vorbit in engleza totusi, nu pot sa zic ca m-au convins, chiar daca la realizarea filmului s-au implicat persoane implicate in realizarea unor productii de mare notorietate precum: Catwoman, Battlestar Galactica, Titanic sau Armaggedon.

In primul rand, scenariul este cel care m-a dezamagit cel mai mult, fiind subtire si total previzibil. Daca povestea era interesanta si captivanta, nu doar un pretext pentru un film fantasy, treceam cu vederea multele neajunsuri ale acestei productii. Dar povestea este simpla – regatul imaginar Carpia, condus de bunul rege Augustin, este atacat inexplicabil de un dragon de foc, care ii distruge sistematic regatul, regele neavand solutii pentru a infrange dragonul malefic. Regele Quilok, un tiran clasic din tinutul vecin, ii ofera ajutor regelui Augustin in schimbul vasalitatii acestuia. Intre timp, printesa Luisa, fiica lui Augustin, pleaca de capul ei in cautarea legendarului vanator de dragoni, fost mare cavaler si izgonit de la curte cu mult timp in urma.

Filmul nu apuca sa spuna nimic despre tinut, dragoni, originea lor sau personaje. Cadrele nu au fost niciodata generoase, pline de mult fum si ceata, iar palatele regale erau ca niste case boieresti, dar pana si acelea aveau mai multi slujitori. Regele avea un singur usier, dar nici un strajer, nici un paharnic, nici un paj sau scutier, era doar el cu nevasta si fiica lui, una la parinti si mandra-n toate cele. Doar printesa avea o camerista (Loredana Groza), probabil singura din palat, si aceea cu jumatate de norma. Carpia e un tinut pasnic, fara pericole si animale,  singurele creaturi periculoase pentru eroul aventurier fiind “oamenii copaci” pe care i-am vazut doar sub forma unor umbre ca la jocul de-a “baba oarba”. Luptele cu sabia au fost hilare si m-au plictisit total, mai ales ca nu se vedea nimic, nici cum arata oamenii copac, nici cum loveste Fat Frumos cu palosul cel drept in omul salbatic al padurii.

La un moment dat, scutierul lui Gabriel, vanatorul de dragoni, scoate in mod surprinzator din traista un fel proiector cat se poate de hi-tech pentru orice fantasy, prin care explica didactic cu diapozitive tainele unui dragon. Tot m-am intrebat cum niste pribegi au facut in grota in care se ascundeau un proiector si de unde atata ingeniozitate pe batranul scutier care toata viata lui i-a tinut scara la cal stapanului si i-a fost cuier pentru armura – a, stai care armura, ca nu avea. Carpia e un tinut imaginar dar totusi nu foarte departat, pentru ca vestea lui Robin Hood si a printesei Persiei s-a dus si pana pe meleagurile greu incercate de dragoni si oamenii copaci.

Singurul lucru pe care nu pot sa nu-l apreciez este calitatea efectelor speciale (putine) si a scenelor cu dragoni, desi dragonii aveau mai degraba forma pestelui manta, decat cea arhicunoscuta.

Ce mi-a placut – efectele speciale, Cabral in rolul capitanului garzii tiranului

Ce nu mi-a placut – restul

P.S. Trailerul e bine realizat, puteti sa il vedeti aici 🙂

I hate snakes

Harrison Jones escapes

Dupa ce a incasat o sulita in piept de la trolii din Zul Aman, Ind.. ăă.. Harrison Jones reapare miraculos intr-o cusca dintr-un vechi templu in Northrend.

Listen, kid. This is no place for you to be playin’ around.
I’m about to make a break for it. Stick with me and I’ll get you outta here.

Harrison Jones hits the gong Bate gongul si mai departe.. ca in filme. De data asta am avut loc in fata. Chiar in fata sarpelui de 5 metri inaltime care era sa ne inghita pe amandoi 🙂

Indiana Jones și Regatul Craniului de Cristal

După 19 ani, Indiana Jones revine în forță cu o aventură care nu este cu nimic mai prejos față de cele cu care ne-am obișnuit. Regizorul Steven Spielberg a păstrat toate ingredientele de succes ale primelor filme, îmbunătățindu-le cu ajutorul efectelor speciale de azi.

ijM-am dus să îl văd imediat ce am avut timp, și mă bucur că m-am dus, pentru că nu este genul de film pe care să îl vezi în premieră pe calculator (“împrumutat” de pe net) și nici la televizorul LCD de acasă. Nu mi se pare că un bilet la film e o avere. Dacă nu ați fost să-l vedeți, vă recomand să mergeți, pentru că este un film foarte bun care te ține în priză de la început până la sfârșit. Harrison Ford, deși îmbătrânit, joacă perfect rolul unui Indy veteran dar neramolit. Deși nu mai e la fel de nesăbuit ca în tinerețe, Indy împarte pumni la fel de bine ca pe vremuri. El asemenea lui Clark Kent — din profesorul obișnuit de arheologie se transformă în super-aventurierul Jones printr-o simplă așezare a pălăriei pe cap.

Dacă până acum Indiana Jones era fugărit de naziști, rolul de badguy e preluat de comuniștii KGB-iști conduși de agenta KGB, Irina Spalko “preferata lui Stalin” interpretată de Cate Blanchett. După părerea mea, Cate Blanchett pe care o știm ca Galadriel sau Elizabeth I, se apropie în rolul ei mai mult de tipul de evilwoman nazist, decât de o sovietică fruntașă ce împușcă în stânga și în dreapta. Nu știu cum să zic, dar rafinamentul nu este tocmai trăsătura de bază a soldatului rus. Oricum ar fi, au creat un personaj pitoresc. La urma urmei e un film – ficțiune, chestie pe care nu au înțeles-o comuniștii ruși care s-au supărat pe film.

Sper că filmul va fi continuat cât mai curând, mai ales pentru că producătorii au lăsat portițe deschise prin introducerea tânărului Mutt, noul partener de aventuri al lui Indy, un tip haios care are două arme — cuțitul și piaptănul cu care își face freza în cele mai tensionate momente.

Din nou Alien vs Predator

În ianuarie vom putea vedea Alien versus Predator 2 (Requiem), continuarea popularei serii, bazată pe universul din seria Alien şi acţiunea de tip shooter din filmul Predator cu Arnold Schwarzenegger. La acest link (youtube) puteţi vedea primele 5 minute din AVPR, care mi-ar plăcea să fie mai bun decât restul, măcar la nivelul Alien2.

Din păcate primul film a fost foarte dezamăgitor, defapt cam toate au fost slăbuţe, mai ales pentru că dupa 2 filme Predator şi nu mai ştiu câte Alien, mă aşteptam să aflu mai multe despre cele două rase formidabile, şi mai puţină cafteală ieftină cu care îmi saturez retina aproape de fiecare dată când văd un film nou “SF” (sincer, genul SF a dispărut demult de pe marile ecrane).

Sunt curios să văd umătorul film, dar sper că nu va fi pe acelaşi calapod, oamenii luând-o în freză în stilul – un squad commando vine să rezolve situaţia şi sunt omorâţi pe rând de alien sau predator, până când în final rămâne un singur vrednic care scapă mai mult mort decât viu, filmul se termină şi iar n-am aflat nimic despre cine sunt predator sau cum au apărut alien, aşa, măcar ca fapt divers.