“Crede si nu cerceta” este una din sintagmele aşa-zis creştine care mă enervează cel mai tare când o aud. De ce, pentru că nu se regăseşte în Biblie, în ciuda părerii marei mase de credincioşi. Când eram în concediu, ne-am cazat într-o seară târzie la un hotel în Budapesta, şi mi s-a părut interesant că proprietarii hotelului s-au gândit să pună în fiecare cameră câte o biblie, tradusă în trei limbi (maghiară, germană şi engleză). Fiindcă era târziu, dar nu îmi era somn, am deschis biblia la întâmplare (la evanghelia lui Matei) şi printre alte îndemnuri de mult bun simţ (de care oamenii uită să mai ţină cont azi) am citit următoarele:
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)
În schimb formula “crede şi nu cerceta” are cu totul alte origini, fiind atribuită filozofului grec Celsus, ce a trait în secolul al II-lea după Cristos, un opozant al religiei creştine. Filozofia sa a fost combătută ani mai târziu de teologul creştin Origen Adamantius în lucrarea “Contra Celsus”, mijloc prin care numeroase citate din opera lui Celsus s-au păstrat, deoarece scrierile sale nu s-au păstrat. Celsus dorea să ridiculizeze modul în care oamenii simpli erau convertiţi la creştinism, fiindu-le băgată pe gât o religie nouă cum era creştinismul.
Pentru cei interesaţi, sau pentru cei care vor să verifice, 🙂 există şi la noi o carte de Origen, se numeşte “Filocalia” lui Origen, editura Herald.
