Category Archives: Personal

De ale mele, cam personale

Tic-toc beta 1.1

Posted on by

Anul trecut mi-a venit ideea asta năstrușnică de a construi o pendulă mecanică și cu toate că la început destul de multă lume m-a descurajat, eu am continuat să cred în ideea mea și iată că, după vreo 2 luni, mă bucur că nu am renunțat. De la niște planuri luate de pe net la o construcție e cale lungă, iar de acolo la a avea o pendulă funcțională e cel puțin încă pe atât.

Prototipul functional din plexiglass

Prototipul functional din plexiglass

Inițial m-a încântat ideea de a construi o pendulă din lemn, dar pentru că lemnul potrivit (placajul de mesteacăn) este greu de procurat și nu tocmai ieftin pentru încercări, am ales să fac un prototip din plexiglas, la scara 0.66 din 1, și așa destul de mare. De aici am avut o mulțime de probleme, pentru că a trebuit să refac piese și să găsesc soluții pentru plexiglas. De multe ori am vrut să arunc toată construcția pe fereastră. Totuși hobby-ul e ceva ce faci din plăcere, așa că dacă te enervezi cu lucruri din astea e de regulă din cauză că pui suflet și că te suprasoliciți. Așa că de câteva ori am amânat totul pentru o vreme.

Sunt foarte multe lucruri interesante despre pendule pe care nu le știam și pe care am fost nevoit să le aflu, vorba aia, the hard way.
Continue reading →

Update ianuarie

Posted on by

Timpul a zburat și a trecut mai bine de o săptămână decând n-am mai scris pe blog, trei zile decând nu am mai dat un tweet pe twitter (vă dați seama) și nici nu mai știu ultima dată când am intrat pe facebook și messenger. Deci, vai, vai 🙂
Totuși, am fost prins cu lucruri destul de plăcute zic eu, și adesea e bine să mai renunțăm la online pentru a face lucruri adevărate:

  • Am primit două cărți foarte interesante de la unchiul meu, de istoricul Neagu Djuvara, poate cel mai accesibil istoric pentru cei care nu sunt interesați de subiect, și care are câteva teorii deosebit de interesante despre mersul istoriei. N. Djuvara caută să identifice anumite tipare în istoria civilizațiilor, felul în care ele apar, se dezvoltă și inevitabil dispar. Este interesant că aceste tipare se regăsesc în cazul tuturor marilor civilizații, indiferent de perioada istorică sau continent. SUA sunt și ele într-o etapă a acestui tipar identificat de Djuvara. Cartea se numește “Civilizații și tipare istorice, un studiu comparat al civilizațiilor”.
  • Am lucrat asiduu la ceasul meu mecanic cu pendul, chestie care mi-a mâncat aproape tot timpul liber, dar încet, încet, proiectul meu prinde contur și sunt tot mai încântat de noua mea creație. Bineînțeles că pe măsură ce am definitivat-o, mi-au venit o mulțime de idei pentru următoarea pendulă, asta fiind oricum gândită ca un prototip și nu ca ceva final. Oricum, e interesant să ai un nou ticăit în casă 🙂
  • Decând nu mai joc WoW — oh, apropo, 90% am renunțat la World of Warcraft — am mai mult timp pentru muzică și pentru citit, deși momentan nu prea citesc pentru că absorb ca un burete tot felul de idei pentru țicneala mea cu pendule 🙂 Legat de WoW, pe scurt, am renunțat pentru că jocul a devenit prea facil și prea rapid, furându-mi acea senzație de aventuri epice într-o lume fantastică la care țineam foarte mult. Mi se pare că prea repede și prea ușor pot obține aproape orice în joc și că factorul social s-a diminuat foarte mult, pentru că jucătorii au devenit teribil de pragmatici și tehnici, ca în sportul de performanță. Experiența dintr-un grup de jucători de WoW care intră într-un dungeon în zilele astea e: Hi all, (epic items drop), bye all. Pe vremuri era mai distractiv, mă rog, fiecare cu ce-l amuză. Totuși îmi e dor de personajele mele favorite, mai ales de Sephala și gnomul Spekkio, așa că mai intru din când în când pentru un quest uitat într-un colț de lume. Chiar mă bate gândul ca să fac și eu papercrafts, niște figurine tridimensionale din hârtie, după modele din World of Wacraft. Acum câteva zile am găsit un blog cu modele și desfășurate grozave, dar un pic cam complexe pentru mine. Aș vrea să am un dragon din acela (modelul are cam un metru înălțime), mă gândeam să mi-l fac de culoarea bronzului, după Nozdormu, dragonul timpului.
  • Decând n-am mai scris s-au adunat niște comentarii interesante la articolul De ce este timpul relativ?.
  • Liliana m-a făcut curios de rețeta lui Adi Hădean, Patatas Bravas. A fost bun și fără ardei iute (eu nu sunt cu iute). Poză aici.

Încă un pic de iarnă

Posted on by

tm-iarna-ian-10-1Iarna este un anotimp greu pentru fotografi, odată pentru că totul e alb și paleta de culori se restrânge, dar și pentru că frigul îți îngheață mâinile pe aparat. Totuși, iarna compensează prin multitudinea de forme și ipostaze ale zăpezii: țurțuri, nămeți, brumă, flori “în geam” și alte surprize.
După primul post de iarnă din iarna 2009-2010, revin cu câteva poze în plus, “invitat” de Crenguța Tomatei cu Scufiță 🙂 Din păcate, acum când scriu, ploaia își eliberează picăturile captive din armura gheții și totul se topește. Dar pentru asta avem pozele, nu?

tm-iarna-ian-10-2 tm-iarna-ian-10-3

➡ P.S. Acum 3 ani era încă toamnă.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iar

Posted on by

copac nins tm sirg 09Începuse să ningă timid, câte un fulg, câte doi, apoi patru zeci și doi, până ce am pierdut șirul. Dansul fulgilor de nea este fascinant pentru cine are răbdare să-l urmărească măcar un pic. E haotic și totuși are ceva din ordinea unui caleidoscop. Parcă e mai puțin zgomot când începe să ningă și treptat, se face tot mai liniște. Ninsoarea aduce pacea în toate cumva. Oamenii sunt încurcați sau fascinați copilărește de fulgii de zăpadă, păsările sunt și ele derutate, iar natura se ascunde sub mantia cernută a iernii. Crizantemele își pleacă încet coroana sub căciula albă și se retrag discret de pe paleta culorii. Copacii dezveliți se acoperă și ei cu o glazură aparent delicioasă care din când în când se prelinge în țurțuri ca niște bărbi țepoase de sticlă.

iarna noapteaN-a mai nins demult așa. S-a făcut seară târziu și dansul jucăuș al fulgilor s-a transformat într-un iureș nebun de zăpadă care cade necontenit din vazduh, de parcă s-a stricat mașina de cernut a cerului. Orașul a pierdut bătaia cu zăpadă și acum suportă umilit asediul fulgilor neastâmpărați și obraznici care au acoperit orice muchie cu o copertă albă și groasă de zăpadă. Vântul îi aruncă de pe un pom pe altul și ici colo zăpada se agață de câte un vârtej rebel care-și poartă pasagerii clandestini înapoi spre cer. Covorul zăpezii e cât vezi cu ochii, un uriaș cearceaf ici colo șifonat de urmele trecătorilor și ale mașinilor transformate în prăjituri de frișcă pe roți. Urmele pașilor mei sunt înghițite de zăpadă și acoperite repede de vântul rece și dezlănțuit. Zăpada scârțâie plăcut sub greutatea piciorului, dar parcă vrea să mă țină pe loc, să mă transforme într-o statuie cu țurțuri. Deși e tot mai obositor, îmi place senzația. Alerg un pic ca să mă încălzesc. Nu e nimeni pe stradă, doar eu și vântul, un copil supărăcios care acum se răzbună pe natura și așa amorțită de iarnă.

statui inghetate la sala olimpiaCătre casă trec pe lângă niște statui. Ninsoarea s-a transformat într-un abil croitor, îmbrăcându-le în cele mai ciudate haine. Dintre toate, o statuie stă parcă așteaptă să-și ia zborul, transformată într-un înger biruitor de gheață. statuie inghetata la sala olimpiaAșteaptă totuși să-i fac o poză și fug repede printre fulgii războinici. Nu mai văd pe nimeni pe stradă, sunt doar eu și câteva taxiuri care se îngrămădesc încet la semafor, ca niște pinguini pe banchiză. Continuă să ningă. În lumina felinarelor văd fulgii de zăpadă precum milioane de licurici zburând haotic în voia vântului. E noaptea lor căci mâine cine știe, poate se vor topi la loc.

Recente

Posted on by

Ce am mai făcut:

1) Am fost la ediția a II-a a “Clubului de joc”, ocazie cu care blogherii dau în mintea copiilor. Am jucat Yahzee conduși de Tomata, Uno, Scrabble, Sus-Jos, propriul Treasure Island și am încheiat seara jucând execrabil șah cu Anda (cealaltă). Totul ar fi minunat la clubul ăsta dacă lumea nu ar (a)fuma ca un furnal. După fiecare seară din asta îmi miros hainele ca o scrumieră.

piese ceas hobby2) Am trecut la faza de asamblare a ceasului meu mecanic cu pendulă, pe care l-am început cu ceva timp în urmă. În sfârșit am finalizat toate piesele și mă pot apuca de montaj. Pentru mine e mai puțin important dacă va arăta corect ora. Contează să funcționeze pentru că va fi ceva făcut de mine și nu un kit prefabricat. Adevărul e că va fi un pic mai mare decât îmi imaginam 🙂

3) Lucrez la o temă nouă pentru blog, pentru că asta s-a cam prăfuit…

4) Pentru că se apropie comemorările cu ocazia a 20 de ani de la revoluție (pare neverosimil că au trecut atâția ani) pregătesc niște materiale originale și inedite din jurnalul și memoriile tatălui meu, cu trăirile lui de atunci. Este foarte interesant cum vedeam atunci lucrurile… privind acum în urmă peste foile îngălbenite încep să mă întreb dacă cineva și-ar fi putut imagina atunci ce va fi peste 20 de ani. Pagini altădată banale dintr-un caiet s-au transformat în istorie și de abea acum, după ce apele odată tulburi s-au limpezit, putem înțelege ce s-a întâmplat. Voi reveni.

Am înțeles că anul acesta vor fi niște manifestări mai deosebite, prin prezența unor personalități — de exemplu vor veni președintele Băsescu, Leh Walesa, Lazlo Tokes și alții. Sper că nu se va degenera în huiduieli și alte mizerii. Am citit undeva că se vor reconstitui evenimentele de la parohia pastorului (acum europarlamentarului) Tokes și că va circula un tramvai din 1989 (din acela sinistru, galben cu scaune din plastic roșu, cu uși care nu se închideau niciodată bine). Sună interesant și de aceea sunt foarte curios de ce se va organiza, așa că intenționez să particip.