Puterea muzicii

Am vazut ieri la stiri ca detinutii dintr-o inchisoare din Filipine au pregatit un moment artistic de amploare in memoria lui Michael Jackson.. Da-ti seama, niste puscariasi (erau multi, poate 100). M-am intrebat, cati oameni pot sensibiliza o intreaga planeta –pentru ca moartea lui Michael a cutremurat intreg mapamondul– si cati pot ajunge chiar si in inimile unor detinuti dintr-o tara straina? De asta zic ca puterea artelor este mai mare decat a religiei sau a politicii, arte precum muzica si filmul sensibilizeaza omul indiferent daca e sarac sau bogat, tanar sau batran, indiferent de culoarea pielii, a orientarii politice, religioase si asa mai departe. Chiar ma intrebam, daca inmormantarea marelui papa, Ioan Paul al II-lea, a fost un eveniment extraordinar, ce va fi la inmormantarea acestui simbol al muzicii pop si al catorva generatii care au crescut cu muzica lui?

Minunatele povestiri ale navetistului banatean

Pentru cei care nu urmăresc postul local timișorean Analog TV, vreau să vă recomand o emisiune pe care eu o consider genială, “Minunatele povestiri ale navetistului bănățean”. Pe scurt, e o serie de reportaje făcute cu mult talent și haz de Călin Meda, prezentând viața din comunele și orășelele din Banat. De exemplu, cum e în trenul de navetiști, ce personaje colorate sunt prin gări și halte, ce zice lumea, și multe multe alte românisme fascinante 🙂

Nu aș recomanda seria de emisiuni dacă nu s-ar putea vedea și de pe internet, pe saitul Analog Tv. Momentan sunt disponibile 23 de emisiuni înregistrate. Vă recomand emisiunea cu Denta, în care vine Pepe în concert, adus de birtașul suprem din Denta (care a cumpărat toate birturile ca să aibe monopol pe alcool) 🙂

Fixuri politice de ale românului

E cineva care nu e scârbit de politică? Nu? Bun, deci hai să scriu ceva despre politică, pentru că tot sunt alegeri azi și nu se duce nimeni să voteze pentru europarlamentari 🙂

Acum câteva zile am surprins o discuție așteptând la dentist, ce mi-a amintit de unul din fixurile românilor legate de politicieni. Unul din aceste fixuri este că președintele trebuie să fie un om foarte serios și sobru care fiind atât de serios și sobru nu se știe ce mai trebuie să facă. Un domn zicea că nici un candidat de la noi nu e bun, și nici Năstase, numai că el ar fi cel mai potrivit totuși, pentru că e serios, sobru și prezentabil. Ar trebui să numim acest arhetip “prezedinte” de la prezentabil – sau “serioședinte”.

Părerea mea e că aparențele unui politician sunt importante doar pentru postere, în schimb contează ce zice și ce face din ceea ce zice. De exemplu, Roosevelt (FDR) era paralizat și asta a contat foarte puțin pentru americani, dar a fost unul dintre cei mai buni președinți, gestionând cu succes recesiunea și al doilea război mondial. Sincer, eu prefer modelul de președinte american, (bine, nu Bush Jr.), mai dinamic și mai puțin conformist, în limitele diplomației, bineînțeles. În nici un caz, o țară ca România nu are nevoie de un costum ambulant, ca într-o republică parlamentară.

Un alt fix al românilor se vede la sondajele de tipul “în ce instituție aveți încredere”, românii votând pentru biserică și armată, ca și cum cele două ar avea vreun rol în politică sau economie. Defapt armata sau biserica nu rezolva nimic, în sensul în care o face, să zicem justiția, sau presa, dar lumea are încredere…

Fumatul e un obicei prost

Eu cred ca nevoia de a fuma are o cauza psihologica, precum mancatul dulciurilor. Diferenta e ca dulciurile nu sunt atat de nocive precum tigarile, dar toata lumea stie ca tigarile sunt nocive si totusi, majoritatea fumeaza in cunostinta de cauza. Mai grav, fumatul ii afecteaza si pe cei din jur, adesea fara voia lor.

Ca nefumator sunt deranjat de cei care fumeaza, mai ales in locuri publice unde fumatul e interzis, prin hotararea oficiala cutare. Din pacate, in localurile pe care le cunosc, aceasta noua regula este “optionala”, pentru ca toti fumatorii o ignora. Eu speram ca pe masura ce ne modernizam ca societate, oamenii vor renunta treptat la fumat – un obicei prost si cam anacronic, daca stai sa analizezi ca traim in secolul 21, nu in America coloniilor din secolul 16.

Majoritatea fumatorilor ignora riscul de a se imbolnavi de cancer sau de alte afectiuni specifice fumatului, pe principiul “nu mi se intampla mie”. Altii considera ca toate astea fac parte din viata si ca oricum poti sa te imbolnavesti. Recent, am fost pentru o ora intr-un spital romanesc pentru un control si am vazut niste oameni cu adevarat bolnavi si suferinzi, impinsi pe coridoare in scaune cu rotile ca niste bucati inerte de carne. Prin contrast am realizat ce pretioasa este sanatatea si ce fericit ma puteam considera eu pentru ca eram bine, avand doar o problema minora de sanatate. Cand esti bolnav, realizezi cu adevarat ca nu exista nimic mai important pe lume decat sanatatea. Cat timp esti bine, crezi ca banii sau alte chestii sunt cel mai important lucru in viata, dar e doar o amagire.