Megastar ne reaminteste ca exista muzica buna

Emisiunea Megastar de la PrimaTV are meritul de a readuce pe ecranele televizoarelor muzica bună cântată live, cu scopul promovării tinerilor talentaţi la muzică. Deşi o emisiune concurs ca multe altele, este de apreciat faptul că patru ore din primetime sunt dedicate muzicii, şi nu orice muzică, ci muzică foarte bună, aflată într-un mare contrast cu ceea ce se poate vedea pe posturile noastre.

Ştiu că multă puştime se uita la MS, şi mă întreb câţi au auzit înainte de emisiune hituri ale anilor 70-80, sau hituri de musical. Câţi din cei de 16 ani ştiu de Tom Jones, sau ascultă Frank Sinatra, Barbara Streisand ş.a.? În trendul general de manele şi prost gust, este bine că lumea mai poate auzi un astfel de repertoriu. Mulţi caută pe youtube interpretările originale, ceea ce este foarte bine, pentru că lumea nu a început în 1989 şi nu toată muzica mai veche de un an este naşpa. Eu am fost foarte bucuros ca să reaud hituri precum Fever, She’s a lady, Mack the Knife sau My Way după care mi-am reactualizat playlist-ul cu interpretarile originale 🙂

Pentru că nu pot să scriu un post despre muzică fără să pun un videoclip cu o melodie, am ales Memory de Barbara Streisand, cântată şi la ultima ediţie MS.

Trădaţi în dragoste sau test de fidelitate

Emisiunile de la noi de tip “Cheaters” copiate din vest sunt cel putin hilare, mai ales când se lasă cu scandal. Nu prea înţeleg nivelul de disperare al unui om care îl face să apeleze la o astfel de soluţie circ, dar prin emisiunile astea exagerate se vede cum reacţionează femeile sau bărbaţii în situaţii de “flagrant”. Cu toate că am înţeles că emisiunile astea sunt trucate (nu ştiu cum, dar mă rog) sunt caraghioase dar şi dureroase prin penibilul lor. Totuşi, de fiecare dată când le prind, mă uit şi rămân blocat de ce se întâmplă.

Bărbaţii sar la bătaie precum cocoşii, iar femeile dau cu poşeta. Oare e dragoste, gelozie sau orgoliu? Pentru că eu cred că femeile se ataşează mai mult cu sufletul decât barbaţii, deşi nu vreau să spun că barbaţii nu ar pune suflet. Totuşi, chiar dacă sunt bărbat, după o analiză atentă am concluzionat că barbaţii pun mai puţin suflet chiar dacă uneori se îndrăgostesc prosteşte, dar iubesc parcă mai mult cu orgoliul. Uneori durerea de suflet doare mai puţin decât orgoliul rănit. Dar pentru un bărbat e mai uşor să “înşele”, în sensul ca să şi-o tragă cu una, rezumându-se la fizic, pe când, unei femei îi e (in general) mai greu să se rezume doar la fizic, deoarece femeile sunt atrase şi de personalitatea unui tip, nu ca la bărbaţi, pentru care contează 90% fizicul… iar personalitatea femeii este adesea ignorată sau minimalizată complet de bărbaţi.

Dar mai mult mă interesează să înţeleg de ce înşeală femeile, pentru că în cazul bărbaţilor nu e foarte complicat de aflat. Este interesant că toate reprezentantele sexului frumos pe care le cunosc, afirmă că nu şi-ar înşela prietenul sau soţul, de multe ori folosind şi cuvântul “niciodată”. Femeile pun mare preţ pe fidelitate şi urăsc minciuna, deşi adesea o folosesc cu atâta îndemânare. Oops. Varianta oficială e că o femeie nu minte niciodată şi niciodată să spuneţi unei femei că minte. Un bărbat nu are niciodată câştig de cauză cu o femeie (ele au ultimul cuvânt), iar ăsta este atuul lor, ele mereu câştigă la capitolul imagine.

Adevărul este că unui bărbat infidel îi corespunde în mod real cel puţin o femeie infidelă. După părerea mea, infidelitatea apare datorită unei probleme de comunicare, pentru că cei doi nu sunt în stare să îşi scoată ochelarii de cal şi să îşi zică, băi bărbate/femeie, mă plictisesc. Femeia vrea să fie mai mult în centrul atenţiei şi să fie răsfăţată, pe când bărbatul vrea să fie lăsat în pace, să se vadă mai mult cu prietenii lui gălăgioşi şi să îşi facă damblalele. Oamenii înşeală pentru că le lipseşte ceva în viaţa de cuplu, şi dacă la început e mai greu să “calce strâmb”, după ce au “comis-o” odată, e mai simplu a doua oară şi tot aşa. O femeie îşi poate găsi un iubit doar pentru că acela o plimbă mai mult în oraş şi e mai amuzant decât soţul, iar un bărbat, pentru că nevastă-sa a devenit prea previzibilă şi neinteresantă pentru el. Uneori e chiar atât de simplu.

Ştirile sportive la noi

Am început să fiu tot mai dezinteresat de ştirile sportive de la televizor. În afară de faptul că se rezumă doar la fotbal, în ultima vreme nici măcar elementul de fotbal nu se mai regăseşte în ele. Mai nou, ştirile sportive sunt prezentate de domnişoare sexy, care probabil, în viitor se vor şi dezbrăca pentru a aduce ceva interesant unor ştiri tot mai paralele cu sportul.

Adevărul e că la noi sportul, cu ani în urmă un domeniu sinonim cu performanţa de înalt nivel, este varză, iar fotbalul a devenit o caricatură – din când în când mai prindem şi noi o zi proastă a unei echipe “titrate” din vest, după care ne îmbătăm cu apă de ploaie mult şi bine. De asta, pentru că sportul nostru e pe butuci, au apărut tot felul de manelo-ştiri din fotbal, cu protagonişti care mai de care mai coloraţi, dar care nu aduc nici o cinste fotbalului şi nici cluburilor pe care îi reprezintă în ipostazele în care sunt prezentaţi.

suporterii anti-gigi

Azi am urmărit “ştirile sportive” – superterii stelei au format un front anti-Gigi, Gigi a încercat să cumpere toate biletele la un meci pentru a-şi împiedica proprii suporteri ca să vadă meciul, un antrenor a înjurat nişte suporteri care îl înjurau şi le-a arătat un deget, nişte jucători s-au certat cu arbitrul X, un patron de club îl contestă pe arbitrul Y, şi aşa mai departe. N-am văzut nici un gol, nici o fază de poartă, nici o reluare, nici măcar o chiflă de şut în primele 10 minute de ştiri.

M-am plictisit şi am urmărit o telenovelă.