Cu toate ca e o problema importanta, cred ca s-a facut prea multa valva pe tema asta. Totusi m-au dezamagit dezbaterile televizate care au facut din legea mamelor un fel de problema a femeilor de cariera si foarte bogate. N-am nimic impotriva danselor, dar nu inteleg de ce doamnele cu bani se agata atat de mult de o masura de protectie sociala gandita pentru mamele sarace si cele cu venituri medii, mai ales in timpul unei perioade de criza financiara globala. De ce ar trebui neaparat ca statul sa ofere unei femei care castiga 4 miliarde lei vechi pe an, 85% din 4 miliarde timp de 2 ani? Inteleg ca toti contribuim la bugetul de stat si fiecare in functie de venituri, deci cei cu venituri foarte mari au contributii pe masura. Totusi, cat timp dezbatem echitatea pentru cei bogati in Romania, sa nu uitam ca alte state mai liberale ca al nostru nu au o cota unica de impozitare, si venitul este impozitat diferit, punand impozite grele celor cu salarii foarte mari. Desi suna nedrept, state mai bogate ca Romania prefera sa ia de la cei bogati pentru a ii ajuta pe cei nevoiasi si pentru a oferi o protectie sociala mai buna. Deasemenea, pentru venituri mici impozitul e mai mic. Cand presedintele W. Bush a vizitat Romania cu ocazia summitului NATO, i-a spus admirativ premierului Tariceanu ca si el ar vrea sa poata impune o cota unica de impozitare in SUA.

Revenind la mamici, nu cred ca doamnele cu venituri foarte mari ar avea probleme in a creste si intretine un copil. Ele castiga intr-o luna cat alte mame intr-un an sau doi. Dar sincer ma indoiesc de implicarea femeilor de cariera in educatia si cresterea copilului. O femeie carierista nu e genul care sa stea 2 ani acasa cu copilul, departe de cariera, ca sa il stearga la fund, sa ii suporte plansetele inopinate de la miezul noptii si sa se uite cu el la desene animate sau sa-i citeasca povesti. Ea cel mai probabil se va intoarce cat mai repede in focul activitatii cu care ii place sa se identifice, pentru ca e dependenta de succes si energia care decurge din excelenta. Va plasa copilul unei bunici sau unei bone. Si atunci, pentru ce acei bani? Ca sa isi plateasca mai usor creditele foarte mari si cheltuielile vilei? Creditele presupun si responsabilitate. Toti avem credite si pe toti ne executa banca daca nu platim, indiferent daca avem sau nu copii.

Nu imi place cand oamenii bogati se plang ca nu le ajung banii. E adevarat ca nici cel mai bogat om din lume nu are destui bani, dar exista in Romania o realitate mult mai cruda si mai injusta decat a femeilor bogate confruntate cu “problema” ingrijirii unui copil. Sunt acei pensionari care mor cu zile datorita unei pensii mult prea mici, care renunta la medicamente sau la alte lucruri elementare pentru a plati intretinerea. Si sunt multe alte probleme din sanatate sau somaj, le stim cu totii, ne vedem parintii sau bunicii cum se chinuie cu niste venituri mizerabile si totusi ne agitam pentru egalitatea intre textilista si directoarea de banca.