Category Archives: Diverse

E greu să fi pirat în ziua de azi

Posted on by

Decând am citit prima dată Comoara din Insulă de Robert Stevenson am fost fascinat de pirați și îmi mai amintesc că pe atunci îmi doream cu ardoare un joc LEGO cu pirați și soldați coloniali. Anii au trecut și am cam uitat de viața de pirat, fie ea și din plastic lego.

Piratul Mustață AlbastrăTotuși, mereu am vrut să am și eu măcar o pălărie de pirat, un bicorn sau tricorn din acela negru cu Jolly Roger (cap de mort cu oase în X). Săptămâna asta am fost pe la diverse magazine, întrebând:
– Pălărie de pirat aveți?
– (pauză scurtă, urmată de o privire suspicioasă).. nu, nu avem decât ce se vede (adică niște pălării de babe și cowboy mioritici)
Nu știam ce să zic.. știți, am un prieten pirat care și-a pierdut-o în Bega, sau sunt piratul Barbă Sură și dacă nu-mi dați o pălărie vă….. dau o mură în gură — pentru că toți se uitau ciudat la mine. Îmi dau seama că în ultima vreme e criză de pirați fără pălărie, dar văd că e și o criză de pălării și mai ales pălărieri, meșteșug pe cale de dispariție în ziua de azi.

Într-un sfârșit am găsit un mic magazin/atelier ticsit de pălării băbești, unde i-am zis vânzătoarei: doamnă, vreau și eu o pălărie de pirat, poate îmi faceți la comandă dacă nu aveți. (Nu-i o mare filozofie ca să faci un tricorn.. îți trebuie doar o pălărie cu boruri foarte largi, pe care le ridici și le coși de mijloc). Dar tanti pălăreasă știa doar să facă pălării pentru vârsta a treia și cu toate că era pustiu prin magazinul ăla, nu și-a bătut capul cu pirați aspiranți ca mine. Chestie care mă duce cu gândul la inflexibilitatea comerciantului și afaceristului român — el nu vede oportunitatea, nici când vine cineva și îl trage de mânecă: băi cal ochelarist, uite aici!
Precis există o mulțime de copii și trăzniți ca mine care au nevoie sau vor la un moment dat o pălărie de pirat, o tichie de vrăjitoare (că tot vine Halloween, doh), o mătură zburătoare (ah, stai), un costum de clown sau pentru o piesă la școală, sau mai știu eu ce chestie atipică dar haioasă, ca să nu mai zic de zecile de costume de moș Crăciun care se vând în decembrie.

Mă dau bătut, e greu să fi pirat zilele astea!

Castane prăjite

Posted on by

Dacă e toamnă, înseamnă că undeva, la cineva, în piaţă, la festivaluri sau în magazin, găsesc castane comestibile (Castanea sativa). Castanele prăjite sunt ceva ce eu mânânc cu mare plăcere, aşa cum scriam acum un an, în “Plăcerile toamnei“. Din păcate anul acesta am luat o mare ţeapă la Festivalul Vinului, cumpărând de la o ţărancă nişte castane mici şi stricate cu 3 lei 100 de grame. Din 200 de grame cred că numai 3 castane au fost bune…
Am observat că foarte multă lume nu ştie să facă sau nu ştie cât de bune sunt castanele prăjite — aud mereu de pireu şi castane fierte — aşa că am să vă prezint într-un scurt ghid ilustrat, din păcate fără miros, cum să prăjeşti nişte castane.
Castanele prăjite sunt şi mai bune dacă ţi le faci tu, pentru că farmecul e să simţi acel miros inconfundabil şi să îţi faci poftă în timp ce îţi frigi degetele, întocându-le pe foc.

Am cumpărat de la Discount Market (Auchan, Iulius Mall Timişoara) 1kg de castane de calitate, cu 8,90 lei / kg. Castanele trebuie prăjite la foc direct, pe o plită cu găuri, ca în imagine. Înainte de a le pune pe plită trebuie crestate cu vârful unui cuţit, pentru ca să nu explodeze pe plită ca un ou la microunde.

Se ţin pe foc cam 4-5 minute (depinde de intensitatea focului) până se înegreşte coaja, după care se întorc pe partea cealaltă (ideal ar fi să fie rotite permanent). După ce s-au prăjit, se învelesc într-un prosop ud şi se ţin acolo câteva minute, altfel vor fi greu de decojit. Dacă s-au prăjit suficient, coaja va fi un pic mai tare, dar miezul trebuie să fie moale, cam de consistenţa unui cartof copt. Se consumă calde, pentru că odată reci devin tari şi se decojesc greu. Merg cu bere sau cu vin, eu am ales berea.

Castane la prăjit Castane prăjite pe plită Castane prăjite curăţate

Poftă buna! 😛

Trei pisoi

Posted on by

trei pisoi intr-un cosViața de cartier poate fi când frumoasă, când tristă. Pentru familia Pisică totul a fost bine și călduț în al lor obscur subsol de bloc, până când cei trei pisoiași au deschis ochii și nu le-a plăcut tavanul cenușiu al boxei prăfuite în care locuiau. Nu vroiau la bloc, vroiau și ei afară, la casă cu curte! Într-o zi, o văd pe doamna Pisică ducându-și pisoii unul câte unul, ca pe un sac, la o nouă reședință, la “casa de curent” din în spatele blocului, recent abandonată de ultimul boschetar. Treptat, toată lumea a aflat de noii vecini, jucăuși și prostuți. Dar din păcate, într-o zi, doamna Pisică nu a mai venit, iar cei trei pisoi au rămas orfani…
Noroc cu vecinii care i-au “adoptat” și le-au amenajat un coș într-un pom unde pisoii dorm și de unde coboară numai ca să mânânce și să se joace. Îmi place să-i privesc cum se joacă, de parcă am propriul meu Animal Planet la fereastră, și într-un fel sper ca să nu îi despartă cineva, pentru că sunt așa de simpatici împreună!

10 motive pentru care nu-mi place Yahoo messenger

Posted on by

Cei care mă au în lista de “mess” au observat că mă văd tot mai rar. Asta nu e pentru că mă ascund de ei, ci pentru că m-am săturat de messenger şi aproape că îl urăsc. Folosesc invenţia asta drăcească demult timp, primele mele amintiri se pierd în negura vremurilor îndepărtate ale mirc-ului şi ale netcafe-urilor întunecoase şi înghesuite în apartamente de bloc la parter. Într-o vreme vorbeam foarte mult pe messenger, dar cu timpul mi-am dat seama că pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă, noi ne ascundem tot mai mult în faţa monitoarelor şi vorbim tot mai puţin faţă în faţă, ca oamenii. Astfel, devenim tot mai superficiali şi cu toate că comunicarea creşte în cantitate — twitter, bloguri, forumuri, IM — scade în calitate.

Iată o listă cu motivele pentru care nu-mi place yahoo messenger, valabilă şi pt alte sisteme de IM:Emoticons

10. Offline
– Mesajele offline nu ma deranjează neapărat, dar nu e o idee bună să îmi laşi un mesaj offline de tipul, vezi că îţi arde casa, pentru că s-ar putea să îl primesc prea târziu sau să-l pierd.

9. Concentrare
– Nu mă pot concentra la activităţile mele dacă sunt online şi toată lumea mă bâzâie. Vezi spam.

8. Monosilabe
– Este cât se poate de neplăcut ca să încerci să porţi o discuţie şi să ţi se răspundă doar cu “aha”, “k”, şi emoticoane.

7. Indisponibilitate
– Nu-i înţeleg pe cei care îşi pun un status de tipul, “nu vreau sa vorbesc cu nimeni, sad“. Recomand modul invizibil sau Sign Out. Vezi concentrare.

6.1. To be or not to be
– BUZZ!!! DING!! Eşti? […] BUZZ!!! Eşti? De asta nu e bine să foloseşti messneger dacă ai probleme cu inima. BUZZerul te va aborda direct, din imprevizibilul spaţiu al celor invizibili, prin ambuscadă. Oportunist şi rar la vorbă nu te caută decât când are nevoie. Vezi 6 şi 1.

6. Spam
– Mesaje mass de tipul: vreau să vând Nokia XXXX în stare perfectă, puţin zgâriat, fără încărcător, Cutare are nevoie de grupa sanguina X, Yahoo se închide dacă nu dai acest mesaj mai departe, Dacă nu-mi dai buzz nu îmi eşti prieten, etc. Hei, există o mulţime de firme care caută oameni pentru băgat pliante nesolicitate la oameni în poştă!

5. Mutaţii lingvistico-ortografice
– Fataaaa… ji q dak…. yo m duk la el la majorat.. hay ji u nu fy najpa! 😐 byne… da qti ani faqe?

4. Emoticoane
– Tuturor ne plac, dar unii le folosesc în exces, sau le folosesc în loc de punct. Eu ştiam că se pune un pic de sare în mâncare, nu mâncarea în sare. Vezi şi spam.

3. Multitasking
– Are 300 de contacte în listă şi vorbeşte cu 10 odată, iar tu primeşti tot atâta atenţie cât primeşte musca enervantă ce se tot aşează pe ecran. Vezi 2)

2. Impoliteţe. Persoana cu care vorbesc nu răspunde.
– Sunt o mulţime de motive pentru asta, dar tot este deranjant, mai ales când te grăbeşti şi vrei un răspuns repede.

1. Indiferenţă
– Cred că asta mă deranjează cel mai tare, când descopăr că scriu de pomană şi îmi pierd timpul, ca şi cum aş vorbi singur.

Saitul lui George Pruteanu a fost suspendat

Posted on by

George Pruteanu era cunoscut pentru pasiunea pe care o avea pentru internet — lingvistul își crease pe cont propriu un sait personal www.pruteanu.ro, pe care îl și întreținea, învățând tainele HTML singur, ca un autodidact. Deși saitul său nu era în pas cu ultimele tehnologii sau web 2.0, conținea o mulțime de lucruri interesante cum ar fi articole, citate și traduceri, precum și o traducere proprie a Divinei Comedii de Dante, foarte util organizată pe cânturi și cu adnotări.

Din păcate, nu s-a găsit nimeni din mulțimea de studenți și oameni care l-au plâns după dispariția sa, ca să îi întrețină saitul, o mică, dar valoroasă moștenire lăsată de George Pruteanu spațiului virtual. Astăzi, căutând ceva, am constatat că domeniul a expirat și că nu mai pot accesa saitul ca altă dată (ultima dată când era online a fost acum 2-3 zile). Defapt cui îi mai pasă de cultură în ziua de azi?