Tag Archives: stari

Placerile toamnei

Posted on by

Mie imi place toamna timpurie, cand parca fiecare frunza are o alta nuanta de galben sau rosu si cand soarele arde obosit, lasand umbre lungi si ciudate peste iarba acoperita de frunze. Fiecare anotimp are farmecul sau, si de asta nu am un anotimp preferat, dar ce imi place mie toamna sunt roadele – nucile, alunele, strugurii si mai ales castanele.

Castane prajite [640×480]In fiecare an am parte de un festival al vinului in zona, si de abea il astept, dar nu pentru vin, ci pentru castanele prajite pe care le cumpar fierbinti la preturi cam mari, dar nu e bine sa te uiti la bani cand vrei sa iti faci o placere. Nu demult, a fost din nou Festivalul Vinului, la care m-am delectat cu.. castane (nu cumpar vin de la festival, Lilisor a aflat pe propria-i piele de ce, mai bine il iau din magazin). Cand eram copil, ma uitam la mama cum le facea pe plita, 5 deodata… era un chin, chiar daca nu eu le scoteam din foc 🙂 Mirosul e grozav. Defapt mie mi-a placut din totdeauna sentimentul acela pe care il ai, cand stai langa soba sau aragaz si se pregateste ceva bun, iar afara este urat si frig. Probabil intr-o viata anterioara am fost purcelusul din casuta de caramida!

Sper ca v-am facut pofta de castane 😀

Iei totul prea in serios

Posted on by

Cica iau totul prea in serios, asa imi zic prietenii. Adica ma implic, sa nu credeti ca sunt prea serios – dimpotriva, sunt cam zburliu sau imi place sa glumesc mai des ca sa ma eliberez de stress. Defapt pt asta e rasul, o supapa pentru tensiunile noastre si un mod de a-ti pune in miscare toti muschii fara a alerga.

Dar n-am inteles ce e rau in a lua lucrurile in serios. Sau de ce lucrurile ar trebui luate usor, ca si cum ar fi o joaca sau o mima. Nu stiu cum sunteti voi, dar pe mie imi displace superficialitatea. E acceptabil sa nu te pricepi la ceva, dar chiar si atunci, e frumos daca incerci sa faci atat cat poti sau stii, mult mai bine decat a-ti bate joc de acea activitate. Si nu ma refer numai la activitati, ci si la oameni si relatii amicale sau profesionale.

Poate gresesc, dar am impresia ca oamenii superficiali sunt egoisti, pentru ca nu se gandesc decat la ei. Superficialii au adesea standarde duble de care am mai scris. Ei au voie sa greseasca, ma rog, ei nu gresesc, doar se evalueaza indulgent si convenabil in propria lor oglinda, iar pentru ceilalti folosesc alte unitati de masura. In schimb daca iei lucrurile in serios si te implici in ceea ce faci, trebuie sa daruiesti ceva in plus, si nu numai pentru tine, ci pentru ceilalti, pentru “impresia artistica” ca sa zic asa, la figurat. Nu faci ceva numai pentru a bifa, de dragul de a fi facut, ci pentru ca iti pasa ce iese. E ceva rau? Nu, pentru ca ne plac lucrurile bine facute, dar uneori preferam sa le faca altii, nu noi. Am si eu momente din astea, asa cum am momente in care sunt superficial pentru ca fac in sila chestia aia (egoismul din nou). Totusi, imi dau seama ca nu poti realiza nimic daca esti superficial… in final chestia asta costa, te costa bani, cariera, prieteni, partener… ce mai, nu-i de bine. Asa ca indemn pe toata lumea sa puna suflet in ceea ce face, iar daca nu ii vine, sa nu se apuce.

Mai folosiţi ceasuri mecanice?

Posted on by

Mecanism de ceasPe mine m-au fascinat de mic ceasurile mecanice cu mecanismele lor complicate şi precise, însoţite de ţăcănitul atât de caracteristic. Îmi amintesc că aveam mai multe ceasuri ruseşti “de noptieră” marca Slava, dar şi alte mărci. Părinţii mei aveau desemenea ceasuri de mână mecanice. În general, se purta Pobeda, o marcă rusească destul de bună, şi cei mai grozavi aveau un Doxa, celebra marcă elveţiană.

Când eram eu copil, ceasurile electronice erau o mare noutate în România, dar erau mari, din plastic şi grosolane, faţă de elegantele şi robustele ceasuri clasice. Noutatea pe vremea aceea erau ceasurile electronice cu melodii, şi adesea la şcoală ne chinuiam ceasurile “împrumutate” de la părinţi punând toate melodiile pînă când se termina bateria.

Dar, revenind la ceasurile mecanice, constat cu părere de rău că vremea lor a trecut. Continue reading →

Ziua cea mai scurtă – duminica

Posted on by

Mă întreb mereu cum se face de trece așa repede weekendul. Când eram elev, duminica era ziua sacrificată temelor și repetatului lecțiilor, pe care le amânam cu lene până seara târziu, când aproape de fiecare dată era un film fain la televizor. Mă rog, orice film indian era mai bun decât temele.

Acum constat că ziua care trece cel mai repede este duminica, din două motive principale: dimineața dorm mult, deci ziua începe pe la 11, iar seara încep să mă gândesc la ziua de luni și la muncă.

Radio1 BBC la 40 de ani

Posted on by

Radio1 Established 1967

Am un prieten in Marea Britanie care mi-a recomandat să ascult o serie de emisiuni grozave la Radio1 BBC şi când mi-a zis să le ascult, m-am gândit că de, nu prind BBC din UK în România. Dar trăim în epoca Internetului şi totul e posibil aşa că dacă mergeţi la adresa BBC Radio1, puteţi asculta până pe 28 septembrie emisiunile speciale cu ocazia aniversării a 40 de ani de Radio1.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost emisiunea lui Sir Paul McCarney, care se mai poate asculta (dar nu ştiu pentru cât timp) de la acest link. E o emisiune grozavă pentru cei care apreciază muzica bună şi pentru cei care le plac The Beatles. McCartney a făcut o selecţie foarte bună cu melodiile sale preferate şi cele care l-au influenţat ca artist, iar eu m-am bucurat să ascult o emisiune cu el, fiind cred prima dată când am avut o astfel de ocazie.

Erau nişte vremuri când ascultam mult muzica asta veche, precum The Beatles şi alte trupe de rock’n’roll, în vremurile mele naive când descopeream muzica dincolo de colecţiile de muzică clasică ale mamei, şi fiecare melodie veche era totuşi nouă pentru mine. În 1992 (!) primisem primul casetofon şi încet încet am trecut de la viniluri la casete din care aveau toţi colegii.

Dacă lumea în general a uitat unele din marile şi grelele nume ale muzicii secolului trecut (ce ciudat sună), mi se pare minunat să mai găsesc astfel de emisiuni şi evenimente, pentru că tot mai des se întâmplă să aflăm cu surprindere de moartea unui mare artist precum Pavarotti, iar la noi Pittiş, şi să ne gândim că da, era un artist valoros, dar de care uitasem sau care începuse să se confunde cu zgomotul de fond al vieţii noastre cotidiene.

Radio1 este considerat cel mai bun post de muzică din lume, nededicat unui anumit gen ci numai calităţii.

P.S. Pentru a asculta emisiunea, vă trebuie RealPlayer.