Extraterestri sau “wishful thinking”?

Mă întreb câţi din cei care şi-au pus vreodată în mod serios problema dacă există sau nu contact cu extratereştrii a ajuns la concluzia sau la părerea că totul e o poveste născocită de ahtiaţii dupa SF şi că nu există viaţă inteligentă univers, în afară de noi? Eu nu cred să existe prea mulţi sceptici. Dar există şi ce se numeşte “wishful thinking” adică a gândi într-un mod idealist, fără a vedea şi contraargumentele. Totuşi oamenii nu sunt atât de proşti încât să fie prostiţi la nesfârşit cu poveşti ţesute cu aţă albă şi se pare că tot mai multe informaţii din surse foarte bune vin să susţină faptul că planeta noastră este demult vizitată de fiinţe extraterestre, lucru care ar explica multe relatări stranii din istoria omenirii, de la relatări biblice până la cronici din secolele 18-19.

Cum scriam şi altă dată, m-am gândit de multe ori la E.T. şi la omuleţii gri, decând eram copil şi mă uitam la Aventurierii Spaţiului. Sunt din aceia care vor să creadă, vorba viitorului film X-Files -“I want to believe”. Recent, venerabilul dr. Edgar Mitchell, un veteran al programului Apollo, ne dezvăluie ceea ce mulţi ne imaginam demult: Continue reading

A face ce-ti place

Cât de mult contează să faci ceea ce îți place la locul de muncă? Puțini ajung sa facă ceea ce le place. De multe ori îi privim admirativ, eu cel puțin da. Există acele voci care îți recomandă să urmezi anumite cariere bănoase, precum avocatură sau medicină, dar se întâmplă ca să faci o astfel de meserie și să nu ai nici o satisfacție afară de cea materială. Sunt oameni care au anumite pasiuni care din păcate nu aduc beneficii materiale prea mari. Cunosc pe cineva care și-a dorit foarte mult să se facă profesor de geografie, iar acum a ajuns prof, dar are un salar mic, așa cum sunt salariile de profesori la început. Iar geografia nu este o materie de bază, precum matematica sau româna, dar el face ce îi place.

Pasiunea unui prieten de al meu este muzica jazz, chestie pentru care a renunțat la foarte multe lucruri. Mulți ar zice că își pierde timpul cu ceva inutil, că ar trebui să aibe un job serios și să își vadă “de viață” în loc să studieze jazz. Într-o vreme și eu credeam la fel, dar am ajuns să admir ce face el pentru că el știe ce vrea, și anume să se ocupe de muzica jazz. E un om care își urmează pasiunea și peste ani când va privi înapoi, nu cred că va regreta, pentru că face ceva frumos. Mulți nu știm ce vrem de la viață și de asta suntem nemulțumiți așa de des. A face muzică pentru că iubești muzica și a te dedica unui gen mai ales total necomercial, cum e jazzul sau muzica clasică, mi se pare ceva minunat, pentru că avem nevoie de muzică, indiferent cu ce ne ocupăm.

Pentru mine e foarte important ca să mă ocup de ceea ce îmi place. Am făcut o facultate care nu mi-a plăcut numai în speranța că îmi va oferi un viitor mai bun, dar pentru că nu mi-a plăcut, nici nu îmi place să lucrez în domeniu. Poate de asta mă inspiră toți care au avut curajul să facă altceva, precum arte, muzică sau filozofie, pentru că ei se duc bucuroși la muncă chiar dacă nu câștigă mult.

Nu putem fi toți avocați, notari, doctori, dentiști, manageri sau finanțiști. Mie mi se pare OK să vrei altceva, să fi diferit decât media și să cauți calea ta, fără ca să îți pese de trend și de ce zice lumea.

P.S. Recomand tuturor să asculte clipul către care am făcut link mai sus

Carne de tun clonată

În Coreea de Sud s-a apelat la noile descoperiri din genetică pentru clonarea câinilor cu simţ deosebit, folosiţi la descoperirea stupefiantelor dar şi a explozivelor. Din nefericire, aceşti câini au o viaţă scurtă dar pentru că rolul lor este foarte important, trebuie înlocuiţi cu uşurinţă cu alţii la fel de bine antrenaţi. Deşi eficienţa lor nu este foarte ridicată, cam 40%, se estimează că prin clonare (probabil clonarea repetată a celor mai bune exemplare), eficienţa lor va creşte până la 70%. (via Realitatea)

Tehnologia clonării este tot mai avansată, şi probabil că multe cercetări considerate neetice se desfăşoară în secret, în timp ce în alte state tehnologii avansate de clonare sunt închise în sertar. De multe ori m-am întrebat dacă este un lucru bun, şi cred că clonarea este o tehnologie înainte de vremea ei, probabil secolul viitor, iar acum este prea devreme ca să înţelegem cât de profunde sunt implicaţiile acestei noi tehnologii. Continue reading

Mai ascultă cineva Mezzo?

În noianul de posturi TV există stingher și acest post de muzică clasică numit Mezzo. Bramburind printre posturi care mai decare mai plictisitoare, între un teleshopping și două etno, am regăsit acest minunat post. Nimic mai plăcut într-o sâmbătă somnoroasă și udă, să moțăi pe muzică de Ravel și Bach. Continue reading