1 decembrie ar trebui sa fie o zi de bucurie, pe langa faptul ca cei cu locuri de munca normale au o zi libera. Ziua nationala trebuie sa aibe ceva aparte si sa simti ca e o festivitate cu un prilej solemn – pana la urma e ziua tarii, nu a presedintelui. Doar ca la romani, nationalismul s-a confundat mult timp, si in mod intentionat (pentru binele anumitor partide) cu patriotismul. De asta, s-a dat tricolorul pe iahnie de fasole.
Ce nu-mi place mie la 1 decembrie, sunt pomenile cu fasole si tuica, la care se ingramadesc in general saracii si pomanagii. Din gloata care se aduna la fasole, pun pariu ca niciunuia nu ii pasa de ziua nationala sau de alte valori nationale. Ce se da e important. Si in general, la asta se rezuma ziua noastra nationala. La o pomana trista, cu oameni tristi si blazati, care se bucura si ei ajutati de o tuica si o fasole de la cazan. Apoi, nu-mi place ca nu vad steaguri peste tot. Pe unde am fost in Europa, am vazut drapelul national, cel european si cel al provinciei sau tinutului in care ma aflam. La noi nici de ziua nationala nu se arboreaza drapelul, cu mici exceptii, una fiind eu, care am un tricolor imens ramas de la revolutie, pe care il atarn de balcon. Mie nu mi se pare ceva exagerat sau nationalist, ci firesc.
In rest, ziua nationala e aproape mereu gri, impersonala, demagogica si cu miros de iahnie de fasole. Bine ca am putut dormi mai mult 🙂